Cum funcționează muzica

Cele cinci linii și cele patru spații dintre ele sunt nouă clape albe vecine. Mai sus pe pagină înseamnă mai la dreapta pe pian, iar o notă aflată cu o treaptă deasupra alteia este chiar clapa albă următoare. Asta e toată ideea — restul sunt amănunte peste ea.

Cea mai mică mișcare la pian e până la clapa imediat următoare, neagră sau albă: un semiton. Două dintre ele fac un ton întreg. Diezul urcă nota cu un semiton, bemolul o coboară — de aceea fiecare clapă neagră are două nume: aceeași clapă, atinsă dintr-o parte sau din cealaltă.

Numără douăsprezece clape în sus de la orice notă, negre și albe deopotrivă, și ajungi la una care sună la fel, doar mai înalt — o octavă. Pe clapele albe sunt opt, de la C până la următorul C. E intervalul pe care orice ureche îl recunoaște fără să fie învățată, și de aceea claviatura e aceleași douăsprezece clape care se repetă, nu optzeci și opt diferite.

Cântă de la C la C pe clapele albe și ai o gamă majoră: ton, ton, semiton, ton, ton, ton, semiton. Tiparul e cel care o face să sune major, nu notele în sine — pornește de oriunde, ține tiparul și ai aceeași lumină în alt loc.

Pornește în schimb de la A și cântă aceleași clape albe: tiparul se mută, iar treapta a treia e acum cu un semiton mai aproape de prima. Golul acela mai mic e mai tot ce se aude ca tristețe. Aceleași clape, alt punct de plecare, alt sentiment.

Ca să ții tiparul major pornind de la altă notă decât C, unele clape trebuie să se mute. Pornește de la G și a șaptea notă trebuie să fie F diez, altfel tiparul se rupe. În loc să scrie diezul la fiecare F, armura îl spune o singură dată la început — și asta e tot ce e o armură: alterațiile pe care piesa le ia ca de la sine înțelese.

Ia o notă, sari una, ia următoarea, sari una, ia următoarea: acesta e un trison, acordul din care e făcută aproape toată muzica. Pe C iese C, E, G. Fiindcă sari treptele din două în două, forma de pe portativ arată ca un om de zăpadă — trei note stivuite, fără spații.

Nota din mijloc e cea care duce culoarea. Coboar-o cu un semiton și un acord major devine minor. E diferența unei singure clape și schimbă tot ce simți în sunet — merită ascultată, nu citită.